DESPRE CDI

Instituţia de învăţământ cunoscută astăzi sub denumirea Colegiul Naţional "Gheorghe Lazăr" a fost înfiinţată de ordinul călugărilor iezuiţi în anul 1692. Ea a parcurs de-a lungul timpului patru etape, determinate de evenimentele politice şi istorice din Transilvania.

Aceste schimbări politice, sociale şi culturale sunt specifice Transilvaniei şi se reflectă în componenţa fondului documentar, colecţiile de carte veche din Centrul de Documentare şi Informare "Gheorghe Lazăr" fiind formate din acte, manuscrise şi publicaţii editate în limba oficială din prioadele respective.

Nu se poate stabili cu precizie anul întemeierii bibliotecii şcolare, deoarece documentele păstrate în arhiva şcolii nu atestă acest lucru, dar din cercetarea fondului documentar și a însemnărilor păstrate reiese faptul că ea funcţiona în a doua jumătatea secolului XVIII-lea. Un alt argument este numărul mare de opere ale clasicilor latini şi greci în ediţii rare din secolele al XVI-lea, al XVII-lea şi al XVIII-lea, păstrat în fondul bibliotecii.

Prima atestare a funcţionării bibliotecii a fost găsită în „Protocolul gimnaziului de stat” din Sibiu din perioada 1810-1838, cuprinzând conţinutul dezbaterilor şcolare ale consiliului profesoral, în care se discuta despre necesitatea reorganizării fondului de carte şi întocmirea unui catalog pentru ca publicaţiile găsite aici să fie folosite nu numai de către profesori ci şi de către elevi (Protocollum Regii Gymnasii Cibiniensis ab anno 180910 - 1837)

După multe peregrinări prin diferitele localuri ale şcolii vreme de un secol, în perioada 1898/99 biblioteca a fost organizată în actuala clădire a liceului. Fondul de carte a sporit treptat prin achiziţii şi donaţii făcute de instituţii sau de persoane particulare: foşti profesori sau oameni de cultură.

După unirea Transilvaniei cu România, limba de predare devine limba română. Se începe uniformizarea învăţământului din şcolile medii din Transilvania, provenite din gimnaziile cu predare în limba maghiară, cu cel din România.

Pe lângă problemele legate de lipsa profesorilor şi a nivelului elevilor în ceea ce priveşte cunoştinţele de limbă romană, se punea problema asigurării mijloacelor de învăţământ, a dotării bibliotecii cu publicaţiile necesare. Biblioteca deţinea deja un fond de carte important, dar marea lor majoritate era alcătuită din publicaţii în limbile clasice (greacă şă latină) germană şi maghiară. Puţinele publicaţii editate în limba română nu puteau acoperi necesarul din acel moment.

Din analiza fondului de carte rară şi veche existent în acest moment în colecţiile bibliotecii putem trage concluzia că publicaţiile deja existente au rămas în fondul documentar al bibliotecii profesorilor, iar biblioteca elevilor s-a dezvoltat pe parcurs prin achiziţii şi donaţii.

La 26 septembrie 1944, sediul Liceului „Gheorghe Lazăr” a fost pus la dispoziţia primului spital sovietic. Acesta a funcţionat timp de patru luni apoi şi-a schimbat locaţia. Din 24 decembrie 1944, conform ordinului de rechiziţie nr.54398, s-a instalat aici al doilea spital sovietic, care a funcţionat până în 7 aprilie 1945.

La predarea localului liceului armatei sovietice, mobilierul şi colecţiile bibliotecii au fost mutate la subsolul clădirii. Publicaţiile au fost închise în dulapuri şi sigilate. Inventarul făcut în următorul an, după plecarea sovieticilor, a constatat dispariţia

Cu toate pierderile suferite în timpul războiului, epurărilor făcute în perioada comunistă, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr” şi-a îmbogăţit treptat fondul de carte (40.000 de volume), şi a dotat biblioteca cu calculatoare, aparatură audio-video.

În anul 2009, biblioteca a fost cuprinsă în proiectul naţional „Educaţia pentru informaţie” şi a fost transformată în Centru de Documentare şi Informare.